obține
Aspect
Etimologie
Din franceză obtenir < latină obtinere (după ține).
Pronunție
- AFI: /obˈʦi.ne/
Verb
Conjugarea verbului obține | |
Infinitiv | a obține |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
obțin, obțiu |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să obțină, obție |
Participiu | obținut |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.
- Nu mai obțin un ban de la el.
- Au obținut o recoltă bogată.
- A obține o mare faimă, o mare experiență.
- Au obținut unele progrese.
Sinonime
- căpăta, primi, scoate, vedea; câștiga, dobândi, întruni, lua, procura, realiza, repurta; (pop.) cunoaște
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a căpăta prin anumite eforturi
|
|
Etimologie
Din obține.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru obține.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru obține.