înșiruire
Etimologie
Din a înșirui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʃi.ru'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înșiruire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înșiruire | înșiruiri |
| Articulat | înșiruirea | înșiruirile |
| Genitiv-Dativ | înșiruirii | înșiruirilor |
| Vocativ | înșiruire | înșiruirilor |
- acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online