înșiruire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înșirui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃi.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșiruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșiruire înșiruiri
Articulat înșiruirea înșiruirile
Dativ-Genitiv înșiruirii înșiruirilor
Vocativ înșiruire înșiruirilor
  1. acțiunea de a înșirui și rezultatul ei; șir.


Traduceri

Referințe