înșirui

română

Etimologie

Din în- + șir + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃi.ru'i/

Verb

Conjugarea verbului înșirui
Infinitiv	a înșirui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înșirui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înșiruie
Participiu	înșiruit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a înșira mărgele.
2. (v.tranz.) a așeza în șir, la rând.
3. (v.tranz.) (fig.) a expune pe rând, a enumera.

Cuvinte derivate

• înșiruire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online