înșirui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + șir + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃi.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
înșirui
Infinitiv a înșirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înșirui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înșiruie
Participiu înșiruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a înșira mărgele.
  2. (v.tranz.) a așeza în șir, la rând.
  3. (v.tranz.) (fig.) a expune pe rând, a enumera.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe