șir
Aspect
Etimologie
Refăcut după șire (pluralul lui șiră).
Pronunție
- AFI: /ʃir/
Substantiv
Declinarea substantivului șir | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | șir | șiruri |
Articulat | șirul | șirurile |
Genitiv-Dativ | șirului | șirurilor |
Vocativ | șirule | șirurilor |
- grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag.
- șirag.
- (înv.) rând scris sau tipărit.
- lanț de munți; masiv muntos.
- dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva.
- succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc.
- Șir de întâmplări.
- desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir.
- (mat.) mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv. și adj.) În șir = în rând unul după altul.
- (loc.adj. și adv.) În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit.
- (loc.adj. și adv.) Fără șir = lipsit de legătură logică, incoerent.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online