înțelegător
Etimologie
Din înțeleg (prezent indicativ al lui a înțelege) + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦe.le.gə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înțelegător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înțelegător | înțelegători |
| Feminin | înțelegătoare | înțelegătoare |
| Neutru | înțelegător | înțelegătoare |
- care are înțelegere pentru situația cuiva; (p.ext.) bun, mărinimos.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online