înțesa

română

Etimologie

Din slavă (veche) čestŭ „gros, des”.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe'sa/

Verb

Conjugarea verbului înțesa
Infinitiv	a înțesa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înțes
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înțese
Participiu	înțesat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a vârî, a băga într-un spațiu redus; a îndesa, a ticsi.
2. (v.refl.) (fig.) (rar) a se înteți.

Cuvinte derivate

• înțesare
• înțesat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aniset
• etanși
• înseta

Referințe

• DEX '98 via DEX online