înteți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină * intitiare (< titio).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.te'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
înteți
Infinitiv a înteți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întețesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întețească
Participiu întețit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge.
  2. (v.tranz.) (pop.) a cuprinde cu violență, cu frecvență crescută.
  3. (v.tranz.) a sâcâi cu insistențe repetate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe