înțina

română

Etimologie

Din latină *in-tenuare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦi'na/

Verb

Conjugarea verbului înțina
Infinitiv	a înțina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înținez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înțineze
Participiu	înținat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (reg.) a sprijini slab (ca să poată cădea ușor).

Cuvinte derivate

• înținat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online