sprijini

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sprijin.

Pronunție

  • AFI: /spri.ʒiˈni/


Verb


Conjugarea verbului
sprijini
Infinitiv a sprijini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sprijin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sprijine
Participiu sprijinit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă).
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe...
  3. (v.tranz.) (fig.) a ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva.
  4. (v.tranz.) (înv. și reg.) a ține piept unui atac; a rezista.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe