înarmare

română

Etimologie

Din a (se) înarma.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nar'ma.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înarmare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înarmare	înarmări
Articulat	înarmarea	înarmările
Genitiv-Dativ	înarmării	înarmărilor
Vocativ	înarmare	înarmărilor

1. acțiunea de a (se) înarma.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reînarma

Referințe

• DEX '98 via DEX online