înarma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + armă.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nar'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înarma
Infinitiv a (se) înarma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înarmez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înarmeze
Participiu înarmat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor


Traduceri

Anagrame

Referințe