încâlcitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a încâlci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨl.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încâlcitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încâlcitură încâlcituri
Articulat încâlcitura încâlciturile
Genitiv-Dativ încâlciturii încâlciturilor
Vocativ încâlcitură încâlciturilor
  1. încâlcire.


Traduceri

Referințe