încâlcire
Etimologie
Din a încâlci.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨl'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încâlcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încâlcire | încâlciri |
| Articulat | încâlcirea | încâlcirile |
| Genitiv-Dativ | încâlcirii | încâlcirilor |
| Vocativ | încâlcire | încâlcirilor |
- acțiunea de a (se) încâlci și rezultatul ei; încurcătură; încâlceală, încâlcitură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online