încâlci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + câlți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨl'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
încâlci
Infinitiv a încâlci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încâlcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încâlcească
Participiu încâlcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) încurca fire de ață, de păr etc.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre gânduri, idei, acțiuni) a deveni neclar, confuz.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe