încăierătură
Etimologie
Din a (se) încăiera + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kə.je.rə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului încăierătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încăierătură | invariabil |
| Articulat | încăierătura | invariabil |
| Genitiv-Dativ | încăierăturii | invariabil |
| Vocativ | încăierătură | invariabil |
- (rar) încăierare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online