încăierătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) încăiera + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.je.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încăierătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încăierătură invariabil
Articulat încăierătura invariabil
Genitiv-Dativ încăierăturii invariabil
Vocativ încăierătură invariabil
  1. (rar) încăierare.


Traduceri

Referințe