încăierare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) încăiera.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
încăierare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încăierare încăierări
Articulat încăierarea încăierările
Genitiv-Dativ încăierării încăierărilor
Vocativ încăierare încăierărilor
  1. acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură.


Traduceri

Referințe