încheiere
Etimologie
Din a încheia.
Pronunție
- AFI: /ɨn.keˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încheiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încheiere | încheieri |
| Articulat | încheierea | încheierile |
| Genitiv-Dativ | încheierii | încheierilor |
| Vocativ | încheiere | încheierilor |
- acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei.
- epilog.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online