încheia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină inclavare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ke'ja/


Verb


Conjugarea verbului
încheia
Infinitiv a încheia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
închei
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încheie
Participiu încheiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
  2. (v.refl.) (despre persoane) a-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
  3. (v.tranz.) a potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni.
  4. (v.tranz.) a termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
  5. (v.refl.) (rar) a ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
  6. (v.tranz.) a trage concluzia, a conchide.
  7. (v.refl.) (rar) a se limita, a se rezuma la...
  8. (v.tranz.) a stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
  9. (v.tranz.) a redacta, a alcătui, a adresa un act oficial.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe