încolătăci

română

Etimologie

Contaminare între a (se) încolăci și a (se) împletici.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.lə.tə'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) încolătăci
Infinitiv	a (se) încolătăci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încolătăcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încolătăcească
Participiu	încolătăcit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) (înv. și reg.) a (se) încolăci.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calcinațio
• conciliata
• înciocălat

Referințe

• DEX '98 via DEX online