împletici

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple.ti'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împletici
Infinitiv a (se) împletici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împleticesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împleticească
Participiu împleticit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre picioare) a se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
  2. (v.refl.) (p.anal.) (despre limbă) a se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
  3. (v.refl.) a se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe