încontrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) încontra.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon'tra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încontrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încontrare încontrări
Articulat încontrarea încontrările
Genitiv-Dativ încontrării încontrărilor
Vocativ încontrare încontrărilor
  1. (pop.) acțiunea de a se încontra; ceartă, sfadă.


Traduceri

Referințe