încontra

română

Etimologie

Din în- + contra.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kon'tra/

Verb

Conjugarea verbului (se) încontra
Infinitiv	a (se) încontra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încontrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încontreze
Participiu	încontrat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (pop.) a se împotrivi, a se opune; (p.ext.) a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva).

Cuvinte derivate

• încontrare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online