încontra

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + contra.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kon'tra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încontra
Infinitiv a (se) încontra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încontrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încontreze
Participiu încontrat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (pop.) a se împotrivi, a se opune; (p.ext.) a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe