încopcia
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.kop.ʧi'a/
Verb
| Conjugarea verbului încopcia | |
| Infinitiv | a încopcia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încopciez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încopcieze |
| Participiu | încopciat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (rar) a închide o copcă; a încheia o haină în copci.
- (v.tranz.) a îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online