introduce

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină introducere. Confer franceză introduire.

Pronunție

  • AFI: /in.troˈdu.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) introduce
Infinitiv a (se) introduce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) introduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) introducă
Participiu introdus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face ca cineva sau cevaintre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî.
    Introduc vinul în damigeană.
    Indroduce ața prin urechea acului.
  2. a include, a adăuga, a îngloba.
  3. (v.refl.) a intra undeva (cu forța sau pe furiș).
    S-a introdus în spărtura din zid.
  4. a face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc.
  5. a ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate.
  6. a pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.).
    A introduce o nouă tehnologie.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din introduce.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru introduce.

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie introducen < latină intrōdūcere.

Pronunție

  • AFI: /ˌɪntrəˈdus/ sau /ˌɪntrəˈdyus/


Verb


Conjugarea verbului
to introduce
Infinitiv to introduce
Prezent simplu
pers. 3 sg.
introduces
Trecut simplu introduced
Participiu trecut introduced
Participiu prezent introducing
  1. a introduce

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe