încredințare
Etimologie
Din a încredința.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kre.din'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încredințare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încredințare | încredințări |
| Articulat | încredințarea | încredințările |
| Genitiv-Dativ | încredințării | încredințărilor |
| Vocativ | încredințare | încredințărilor |
- acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei.
- (concr., rar) adeverință.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online