încredințare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încredința.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kre.din'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încredințare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încredințare încredințări
Articulat încredințarea încredințările
Genitiv-Dativ încredințării încredințărilor
Vocativ încredințare încredințărilor
  1. acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei.
  2. (concr., rar) adeverință.


Traduceri

Referințe