încredința

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în + credință.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kre.din'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încredința
Infinitiv a (se) încredința
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încredințez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încredințeze
Participiu încredințat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere.
  2. a împărtăși cuiva o taină.
    A încredința cuiva secretul.
  3. (v.tranz.) a confirma, a garanta cuiva ceva.
  4. (v.refl.) a se convinge de ceva.
    S-a încredințat de însemnătatea sfatului primit.
  5. (v.tranz. și refl. recipr.) (reg.) a (se) logodi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe