încrucișare

română

Etimologie

Din a încrucișa.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kru.ʧi'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încrucișare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încrucișare	încrucișări
Articulat	încrucișarea	încrucișările
Genitiv-Dativ	încrucișării	încrucișărilor
Vocativ	încrucișare	încrucișărilor

1. acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat.

Cuvinte compuse

• încrucișare cromozomică
• încrucișare de drumuri
• încrucișare de focuri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online