încrucișare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încrucișa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kru.ʧi'ʃa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încrucișare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încrucișare încrucișări
Articulat încrucișarea încrucișările
Dativ-Genitiv încrucișării încrucișărilor
Vocativ încrucișare încrucișărilor
  1. acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe