crucișătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (în)crucișa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kru.ʧi.ʃə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crucișătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crucișătură crucișături
Articulat crucișătura crucișăturile
Genitiv-Dativ crucișăturii crucișăturilor
Vocativ crucișătură crucișăturilor
  1. (reg.) încrucișare.


Traduceri

Referințe