încumetare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) încumeta.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.me'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încumetare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încumetare încumetări
Articulat încumetarea încumetările
Genitiv-Dativ încumetării încumetărilor
Vocativ încumetare încumetărilor
  1. acțiunea de a se încumeta și rezultatul ei; cutezanță.


Traduceri

Anagrame

Referințe