încumeta
Variante
Etimologie
Din latină committere.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ku.me'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) încumeta | |
| Infinitiv | a (se) încumeta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) încumet |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) încumete |
| Participiu | încumetat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a îndrăzni; a cuteza.
- (v.refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „în”) a se bizui, a se încrede în ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online