încumetri

română

Etimologie

Din în- + cumătru.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.me'tri/

Verb

Conjugarea verbului încumetri
Infinitiv	a încumetri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încumetresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încumetrească
Participiu	încumetrit
Conjugare	IV

1. (vb. refl. recipr.) (reg.) a se înrudi prin cumetrie; a se cumetri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cimenturi
• cumințire

Referințe

• DEX '98 via DEX online