Sari la conținut

cumetri

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din cumătru.

Pronunție

  • AFI: /ku.me'tri/


Verb


Conjugarea verbului
cumetri
Infinitiv a cumetri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cumetresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cumetrească
Participiu cumetrit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) (pop.) a se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru cu cineva.


Traduceri

Referințe