încunoștințare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încunoștința.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încunoștințare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încunoștințare încunoștințări
Articulat încunoștințarea încunoștințările
Genitiv-Dativ încunoștințării încunoștințărilor
Vocativ încunoștințare încunoștințărilor
  1. acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare.


Traduceri

Anagrame

Referințe