încunoștințare
română
Etimologie
Din a încunoștința.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încunoștințare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încunoștințare | încunoștințări |
| Articulat | încunoștințarea | încunoștințările |
| Genitiv-Dativ | încunoștințării | încunoștințărilor |
| Vocativ | încunoștințare | încunoștințărilor |
- acțiunea de a încunoștința și rezultatul ei; înștiințare; (concr.) aviz, scrisoare care conține o înștiințare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online