încunoștința

română

Etimologie

Din în- + cunoștință.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.noʃ.tin'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului încunoștința
Infinitiv	a încunoștința
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încunoștințez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încunoștințeze
Participiu	încunoștințat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face cunoscut; a înștiința, a comunica ceva.

Cuvinte derivate

• încunoștințare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online