încununare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încununa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.nu'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încununare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încununare încununări
Articulat încununarea încununările
Genitiv-Dativ încununării încununărilor
Vocativ încununare încununărilor
  1. acțiunea de a încununa și rezultatul ei; (fig.) ducere la bun sfârșit, desăvârșire.


Traduceri

Referințe