îndârjire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) îndârji.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dɨr'ʒi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndârjire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndârjire îndârjiri
Articulat îndârjirea îndârjirile
Genitiv-Dativ îndârjirii îndârjirilor
Vocativ îndârjire îndârjirilor
  1. acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare.


Traduceri

Referințe