îndestul

română

Etimologie

Din în- + destul.

Pronunție

• AFI: /ɨn.des'tul/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îndestul
	Singular	Plural
Masculin	îndestul	îndestuli
Feminin	îndestulă	îndestule
Neutru	îndestul	îndestule

1. (înv.) destul.
2. (adverbial) cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns.

Cuvinte derivate

• îndestula

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• destinul
• distenul

Referințe

• DEX '98 via DEX online