îndestula

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din îndestul.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.des.tu'la/


Verb


Conjugarea verbului
îndestula
Infinitiv a îndestula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndestulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndestuleze
Participiu îndestulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării).
  2. (v.refl.) a avea după dorință, a avea tot ce este necesar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe