îndritui

română

Etimologie

Din în- + drit + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dri.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului îndritui
Infinitiv	a îndritui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndrituiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndrituiască
Participiu	îndrituit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a îndreptăți.

Cuvinte derivate

• îndrituit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dințurii
• înrudiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online