dințură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /din'ʦu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dințură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dințură dințuri
Articulat dințura dințurile
Genitiv-Dativ dințurii dințurilor
Vocativ dințură dințurilor
  1. plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).


Traduceri

Anagrame

Referințe