dințură

română

Etimologie

Din dinte + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /din'ʦu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dințură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dințură	dințuri
Articulat	dințura	dințurile
Genitiv-Dativ	dințurii	dințurilor
Vocativ	dințură	dințurilor

1. plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• danturi
• indurat
• rânduit

Referințe

• DEX '98 via DEX online