înfiripare
română
Etimologie
Din a înfiripa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fi.ri'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfiripare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfiripare | înfiripări |
| Articulat | înfiriparea | înfiripările |
| Genitiv-Dativ | înfiripării | înfiripărilor |
| Vocativ | înfiripare | înfiripărilor |
- acțiunea de a (se) înfiripa; înjghebare; întremare (după o boală).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online