întremare
română
Etimologie
Din a (se) întrema.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întremare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întremare | întremări |
| Articulat | întremarea | întremările |
| Genitiv-Dativ | întremării | întremărilor |
| Vocativ | întremare | întremărilor |
- acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online