întremare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) întrema.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întremare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întremare întremări
Articulat întremarea întremările
Genitiv-Dativ întremării întremărilor
Vocativ întremare întremărilor
  1. acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire.


Traduceri

Anagrame

Referințe