înfrățire
Etimologie
Din a înfrăți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.frə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfrățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfrățire | înfrățiri |
| Articulat | înfrățirea | înfrățirile |
| Genitiv-Dativ | înfrățirii | înfrățirilor |
| Vocativ | înfrățire | înfrățirilor |
- acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare.
- formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online