prietenie

De la Wikționar, dicționarul liber
Prietenie

română

Variante

Etimologie

Din prieten + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /pri.e.te'ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
prietenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prietenie prietenii
Articulat prietenia prieteniile
Genitiv-Dativ prieteniei prieteniilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente.
    O prietenie durabilă.
  2. atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva.
    Ne-a arătat multă prietenie.
  3. legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.
    Prietenia dintre țările lumii.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe