înfrica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + frică.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fri'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înfrica
Infinitiv a (se) înfrica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înfric
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înfrice
Participiu înfricat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (folosit la timpurile trecute) a se înfricoșa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe