înfricoșa
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.fri.ko'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înfricoșa | |
| Infinitiv | a (se) înfricoșa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înfricoșez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înfricoșeze |
| Participiu | înfricoșat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online