mânca
 Vezi și : mâncă, mancă, manca
|
Etimologie
Din latină manducare.
Pronunție
- AFI: /mɨnˈka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) mânca | |
| Infinitiv | a (se) mânca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) mănânc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) mănânce |
| Participiu | mâncat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma.
- Ce mănânci acolo?
- (v.intranz.) a se hrăni, a se alimenta.
- A mâncat repede întreaga pâine.
- (fig.) (fam.) a trăi din...
- (fig.) a lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi.
- (fig.) (pop.) a exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
- (fig.) (pop.) a suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți.
- (fig.) (fam.) a omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.
- (despre animale și despre păsări sălbatice) a rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
- (despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) a roade, a distruge.
- Moliile au mâncat haina.
- (despre boli) a distruge (treptat), a măcina, a mina.
- (despre insecte) a pișca, a ciupi.
- (precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) a produce o senzație de mâncărime.
- a roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.
- (fig.) a face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.
- (fig.) (despre nenorociri, stări sufletești etc.) a face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.
- (fig.) a face cuiva rău (pe ascuns); a submina.
- (v.refl. recipr.) a se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.
Sinonime
- 1: (mai ales în vorbirea copiilor) a păpa, (înv. și pop.) a (se) ospăta, (fam.) a hali, (depr.) a rumega
- 2: consuma, (fam.) hali, (se) alimenta, a (se) hrăni, a (se) nutri, (fam.) a hăli
- 9: (se) distruge, (se) roade
- 11: înțepa
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi
- A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva
- A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva
- A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit
- A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti
- A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost
- (Parcă) a mâncat laur = se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile
- A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva
- (refl. pas.) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii
- (pop.) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă = se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru
- A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva
- A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute
- A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețele etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc.
- A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură
- A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici
- A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul
- A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos
- Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta) = se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită
- A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva)
- (pop.) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș = se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința)
- A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; p. ext. a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.)
- A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat
- A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare
- A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău. crud, agresiv
- (glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pieha) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut
- A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva
- (în superstiții) A-I mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani
- (în superstiții) A-l mânca (pe cineva) palmă stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani
- A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece
- Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie
- (pop.) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să...
- A mânca ca un lup = a) a mânca foarte mult; b) a mânca repede și lacom
- A mânca ca o pasăre = a mânca foarte puțin
Traduceri
a consuma; a se alimenta
|
|
Etimologie
Din mânca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mânca.