îngândurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) îngândura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gɨn.du'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngândurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngândurare îngândurări
Articulat îngândurarea îngândurările
Genitiv-Dativ îngândurării îngândurărilor
Vocativ îngândurare îngândurărilor
  1. faptul de a fi îngândurat; cufundare în gânduri.
  2. îngrijorare.


Traduceri

Referințe