îngrijorare

De la Wikționar, dicționarul liber
Îngrijorarea lui Ioan Botezătorul

română

Etimologie

Din verbul a (se) îngrijora.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gri.ʒo'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngrijorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngrijorare îngrijorări
Articulat îngrijorarea îngrijorările
Genitiv-Dativ îngrijorării îngrijorărilor
Vocativ ' '
  1. starea omului îngrijorat.
    Îngrijorarea ta este nejustificată.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe