îngăduitor

română

Etimologie

Din a îngădui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gə.du.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îngăduitor
	Singular	Plural
Masculin	îngăduitor	îngăduitori
Feminin	îngăduitoare	îngăduitoare
Neutru	îngăduitor	îngăduitoare

1. care îngăduie; (p.ext.) care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent.
2. blând, bun.

Cuvinte derivate

• neîngăduitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gudronații

Referințe

• DEX '98 via DEX online