îngăduitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a îngădui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gə.du.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îngăduitor
Singular Plural
Masculin îngăduitor îngăduitori
Feminin îngăduitoare îngăduitoare
Neutru îngăduitor îngăduitoare
  1. care îngăduie; (p.ext.) care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent.
  2. blând, bun.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe